STIH, stihuri, s.n. 1. (Înv., pop. şi poetic) Vers; p. ext. (la pl.) poezie. 2. Verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească. – Din sl. stihŭ.

STIH s. v. vers.

STIH s. 1. (LIT.; la pl.) poezie, versuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) verş. (Scrie ~ şi proză.) 2. (BIS.) verset, (rar) vers. (~ din psalmi.)

stih s. n., pl. stíhuri

ştih s. n.

STIH ~uri n. 1) înv. pop. Rând de poezie format dintr-un şir de cuvinte, aşezate potrivit unor anumite reguli de măsură şi cadenţă; vers. 2) mai ales la pl. rar Creaţie literară scurtă în versuri; poezie. /<ngr. stihos, sl. stihu

ŞTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich].

ştih, ştíhuri, s.n. (înv.) baionetă.