VERS, versuri, s.n. Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şi determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.

VERŞ s. v. poezie, stihuri, vers, versuri.

VERS s. v. dată, rând, stih, verset.

VERS s. (LIT.) 1. (Mold. şi Transilv.) verş, (înv.) stih. (Strofă de patru ~uri.) 2. (la pl.) poezie, stihuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) vers. (Scrie ~uri şi proză.) 3. rimă. (Poezie cu ~ alb.)

vers (rând în poezie) s. n., pl. vérsuri

VERS ~uri n. 1) Rând de poezie format dintr-un şir de cuvinte, aşezate potrivit unor anumite reguli de măsură şi cadenţă. 2) Scurtă creaţie literară în versuri; poezie. ♢ ~uri libere versuri care au diferite măsuri. ~uri albe a) versuri fără rimă; b) poezie conţinând astfel de versuri. /<lat. versus, fr. vers, it. verso

VERS s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte aşezate potrivit anumitor reguli de măsură şi de cadenţă şi formând un rând dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [< lat. versus, cf. it. verso, fr. vers].