STÍMUL, (1) stimuluri, s.n., (2) stimuli, s.m. 1. S.n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S.m Factor care declanşează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.

STÍMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

stímul (excitant) s. m., pl. stímuli

stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri

STÍMUL¹ ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus

STÍMUL² ~i m. Factor care dă naştere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus

STÍMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].