STIMULÉNT, stimulente, s.n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanţă care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. s t i m u l a n t.

STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ţi senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mişcare, resort, suport, (înv. şi reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acţiune.)

stimulént s. n., pl. stimulénte

STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acţiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanţă (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos. ♢ ~ biogen substanţă activă din punct de vedere biologic, care se formează în ţesuturile animale şi vegetale. /v. a stimula

STIMULÉNT, -Ă, stimulénţi, -te, s.m., adj. 3. S.m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimulează, stimulator. ♢ Acţiune stimulentă. [folosit în corpul DEX]

STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanţă care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].