STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeţ) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparţine antichităţii sau preistoriei. – Stră- + vechi.

STRĂVÉCHI adj. 1. (livr.) imemorabil, imemorial, (înv.) nepomenit, preavechi, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. v. arhaic. 3. secular. (O tradiţie ~.) 4. străbun. 5. v. bătrân.

străvéchi adj. m., f. străvéche, art. străvéchea, g.-d. art. străvéchii; pl. m. şi f. străvéchi

STRĂVÉCH//I ~e (~i) Care este moştenit de la strămoşi; transmis prin moştenire; strămoşesc; străbun. Vremuri ~. Aşezare ~e. /stră- + vechi