STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ Loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ Expr. A-şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde stă un paznic; post de veghe. ♦ Cetăţuie (situată la oarecare înălţime) în care se adăposteau odinioară străjerii. ♦ (Înv.) Fiecare dintre cele patru unităţi de timp în care se împărţea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaş. 2. (Azi rar) Paznic, străjer, santinelă. ♦ Gardă, escortă. 3. (În sintagma) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărţi, înaintea paginii de titlu. 4. Fiecare din cei patru stâlpi de la colţurile unei case de bârne. 5. Apărătoare la mânerul unei săbii. 6. Vamă prin care, după mistica religioasă creştină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în faţa judecăţii. 7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins peşte. [Var.: (reg.) streájă s.f.] – Din sl. straža.

STRÁJĂ s. v. apărătoare, avangardă, balustradă, barieră, escortă, gardă, grănicer, jandarm, mână curentă, parapet, parmaclâc, patrulă, pălimar, plăieş, rampă, rezemătoare, străjer, vamă.

STRÁJĂ s. 1. v. pază. 2. gardă, pază, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. paznic. 4. v. santinelă. 5. v. gardă. 6. (PLUTĂRIT) (reg.) argea, lăturaş, podijdiţă.

strájă s. f., art. strája, g.-d. art. străjii; pl. străji

STRÁJĂ străji f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; gardă. ♢ A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a păzi. 2) Grup de oameni înarmaţi care însoţeşte deţinuţii în timpul deplasării (ca să nu evadeze); escortă. 3) Persoană sau grup de persoane care asigură paza unui obiect; gardă; pază. 4) Apărătoare la mânerul unei săbii. 5) Gaură mică, făcută lângă vrana unui butoi de vin, care se astupă cu un cep. [G.-D. străjii] /<sl. straža