STRICÁT¹ s.n. Faptul de a (se) strica. – V. strica.

STRICÁT², -Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanţe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcţii) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (Pop.; despre oameni şi părţi ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ♢ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relaţii de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moraliceşte; corupt, desfrânat, depravat. – V. strica.

Stricat ≠ bun, sănătos

STRICÁT adj., adv. v. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, rău.

STRICÁT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forţat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. desfrânat. 15. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

STRICÁT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, şters.

stricát s. n.

STRICÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A STRICA şi A SE STRICA. 2) (despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. /v. a (se) strica

stricát s.n. (înv.) 1. stricare, degradare, deteriorare. 2. boală. 3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.