STRÚNGĂ, strungi, s.f. 1. Loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiţă îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ P. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop) Trecătoare îngustă (între munţi); defileu, strâmtoare. 2. (Pop) Strungăreaţă (1). – Cf. alb. s h t r u n g ë.

STRÚNGĂ s. (pop.) spătar, (prin Transilv., Maram. şi Ban.) staul. (~ la stână.)

STRÚNGĂ s. v. chei, defileu, lătunoaie, pas, răritură, strâmtoare, strungăreaţă, trecătoare.

strúngă s. f., g.-d. art. strúngii; pl. strungi

STRÚN//GĂ ~gi f. 1) Loc (la o stână) pe unde trec oile câte una pentru a fi mulse. 2) Trecătoare îngustă în munţi; strâmtoare. 3) v. STRUNGĂREAŢĂ. /Cuv. autoht.