STRUNGĂREÁŢĂ, strungăreţe, s.f. 1. Spaţiu mai mare între dinţi, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă (2). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână). – Strungă + suf. -ăreaţă.

STRUNGĂREÁŢĂ s. (pop.) strungă, (reg.) postrungă. (~ între dinţi.)

strungăreáţă s. f., g.-d. art. strungăréţei; pl. strungăréţe

STRUNGĂR//EÁŢĂ ~éţe f. rar (la oameni) Distanţă mai mare decât cea obişnuită între dinţii incisivi de sus. /strungă + suf. ~ăreaţă