INCISÍV¹, incisivi, s.m. (Şi în sintagma dinţi incisivi) Fiecare dintre dinţii laţi, cu rădăcinile neramificate, aflaţi în planul anterior al arcadelor dentare, sus şi jos, şi folosiţi pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive.

INCISÍV², -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, muşcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.

INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve

INCISÍV² ~ă (~i, ~e) (despre vorbe, stil) Care conţine aluzii răutăcioase; muşcător; pişcător; usturător; înţepător. /<fr. incisif, lat. incisivus

INCISÍV¹ ~ă (~i, ~e): Dinţi ~i dinţii din faţă (opt la număr) care servesc la muşcarea şi mărunţirea alimentelor. /<fr. incisif, lat. incisivus

INCISÍV, -Ă adj. Tăios, muşcător. ♦ Dinţi incisivi (şi s.m.) = cei patru dinţi din faţă care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].