SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependenţă de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁ vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

subordoná vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonéz, 3 sg. şi pl. subordoneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. subordonéze

A SUBORDON//Á ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependenţă de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].