SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adj. 1. Care ocupă un loc în spaţiu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofiţer superior = ofiţer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învăţământ superior = treaptă a învăţământului care urmează după învăţământul liceal, cuprinzând universităţi şi institute, în care se predau cunoştinţe speciale, aprofundate, menite să formeze specialişti cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învăţământului) Curs superior = ciclu de învăţământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalţi prin merite deosebite. [Pr.: -ri-or] – Din lat. superior, fr. supérieur.

Superior ≠ inferior

SUPERIÓR s. v. egumen, stareţ.

SUPERIÓR adj., s. 1. adj. v. selecţionat. 2. adj. v. fin. 3. adj. (livr.) preeminent. (~ ca valoare, rang etc.) 4. s. şef. (~ul şi subalternii.) 5. adj. v. deosebit. 6. adj. evoluat. (Stadiu ~ de dezvoltare.) 7. adj. v. ridicat.

superiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. superióri; f. sg. superioáră, pl. superioáre

SUPERI//ÓR¹ ~oáră (~óri, ~oáre) 1) Care se găseşte în partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ♢ Membre ~oare mâinile la om. Curs ~ al unei ape curgătoare sector care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oară. ♢ Ofiţer ~ ofiţer cu grad mai înalt decât al căpitanului. Animal ~ (sau plantă ~oară) animal (sau plantă) care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluţii. 3) Care a atins un nivel înalt de evoluţie; cu o evoluţie avansată. Vegetaţie ~oară. 4) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă cunoştinţe, merite, forţă mai mare (în raport cu alţii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieur

SUPERI//ÓR² ~oáră (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care deţine un post sau o funcţie mai mare în raport cu altele din subordinea sa; şef. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieur