SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. şi; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.

SUBSTITUÍ vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alţii.)

substituí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. substítui, 3 sg. şi pl. substítuie, imperf. 3 sg. substituiá

A SUBSTITUÍ substítui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ţinând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere