SUBSTITUÍRE, substituiri, s.f. Acţiunea de a (se) substitui şi rezultatul ei; înlocuire, substituţie. ♦ (Jur.) Substituire de persoană = infracţiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.

SUBSTITUÍRE s. v. substituţie.

substituíre s. f., g.-d. art. substituírii; pl. substituíri