SUCITÓR, sucitoare, s.n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde şi se subţiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiţei, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de ţesut etc., care, prin învârtire, slăbeşte sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.

SUCITÓR s. v. cordar, întinzător, manivelă, strună.

SUCITÓR s. făcăleţ, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. şi Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.)

sucitór s. n., pl. sucitoáre

SUCIT//ÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băţ neted, folosită la întinderea şi la subţierea foii de aluat. 2) (la ferăsrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbeşte sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor