SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. şi tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuşi (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuşi.

sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. şi pl. sufócă; ger. sufocând

A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuşi. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoguer

A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre fiinţe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuşi. 2) fig. (despre persoane) A simţi un impas moral (din cauza unor condiţii nefavorabile); a se înăbuşi. /<fr. suffoquer