SUL, suluri, s.n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfăşoară urzeala sau ţesătura. ♢ Expr. Cu (rar prin) un sul subţire = printr-un calcul fin, cu isteţime, cu şiretenie. ♦ Bară folosită la gimnastică. 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. 3. Bucată dintr-un material flexibil înfăşurată în formă de cilindru. Sul de hârtie. ♦ Expr. A face (sau a strânge) sul = a înfăşura în formă de cilindru. 4. Fig. Coloană de fum, de foc sau de praf; trombă. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

SUL s. v. bară fixă, carâmb, ceafă, fascicul, făcăleţ, mănunchi, mihalţ, nămete, noian, peninsulă, snop, spetează, sucitor, tăvălug, troian, trombă, vergea, vârtej.

SUL s. 1. v. cilindru. 2. trâmbă, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (Un ~ de pânză.) 3. rulou. (~ de hârtie.) 4. (Munt. şi Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. v. vârtej.

sul s. n., pl. súluri

SUL ~uri n. 1) Piesă în formă de cilindru care se poate roti în jurul axei sale, având diferite întrebuinţări în cadrul unei instalaţii. 2) Obiect în formă de cilindru, obţinut prin înfăşurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hârtie. ♢ A face (sau a strânge) ~ a înfăşura în formă de cilindru. 3) Coloană constând dintr-un material uşor, ridicat în sus de curenţii de aer. ~ de fum. ~ de zăpadă. /<lat. sub[u]lum