SUPINÁŢIE, supinaţii, s.f. Mişcare de rotaţie a antebraţului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziţie a antebraţului şi a mâinii rezultând din mişcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination.

supináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. supináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. supináţiei; pl. supináţii, art. supináţiile (sil. -ţi-i-)

SUPINÁŢIE s.f. 1. Răsucire a mâinii cu podul palmei în sus. ♦ Răsucire a piciorului în raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul răsturnat, braţele şi picioarele întinse şi odihnind pe pat, semn al unei mari slăbiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a răspunde].