SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra- + numi (după fr. surnommer).

SUPRANUMÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul“.)

supranumí vb. (sil. -pra-) → numi

A SUPRANUM//Í ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu un supranume. /supra- + a numi