SÚRSĂ, surse, s.f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârşia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiaţii nucleare etc. ♢ Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează putătorii de sarcină majoritari. 2. Posibilitate de câstig. 3. Fig. Loc de unde emană o informaţie, o noutate. 4. Fig. Izvor, obârşie, origine. ♢ Sursă de inspiraţie = domeniu din care se inspiră un scriitor – Din fr. source.

SÚRSĂ s. 1. v. izvor. 2. obârşie, origine, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la ~ acestor efecte.) 3. v. origine. 4. informaţie, izvor. (Studiu bazat pe ~ bogate.)

SÚRSĂ s. v. izvor, obârşie.

súrsă s. f., g.-d. art. súrsei; pl. súrse

SÚRS//Ă ~e f. 1) Loc de apariţie sau de existenţă. ~ de informaţie. ~ de petrol. ~ de lumină. 2) Mijloc de existenţă. 3) Document sau text original la care se face o referinţă; izvor. A indica ~a. 4) Operă care furnizează unui om de creaţie o temă sau o idee; izvor de inspiraţie. /<fr. sourse

(¿sursă, regiune?)LOPIŢĂU, lopiţaie, s.n. (Reg.) Fund de lemn, tocător.

[sursa?? tavi] LADĂ s.f. 1Â�. Cutie mare făcută din scânduri, în care se împachetează, se păstrează sau se transportă o-biecte. 2Â�. Mobilă de lemn în format de cutie mare, lunÂ�gărea ă, în care se păstrează haine, rufe, etc.; cf. lacră. LadĂ� = cista, arca. ANON. CAR., LEX. MARS. 101. Le-avem tot în ladă si le inem tot ascunse, LET, III 284/43. Cine vreodată norocul supt lacată si norocirea în ladă si-au încuiat? CANTEMIR, IST. 07. Încredin ăm la mâna dumÂ�nealor cinsti ilor negu ători a cinstităi Cumpănii Sibiului i la lada Cumpănii.., fl. 2.208 (a. 1751). IORGA, S. D. XII. 59. Pecetluite Iadele cu pecetea Domnească, MAGAZ. IST. I 127B. Să-i deschiză lada lui. BARAC, T. 75. Biblioteca tatălui meu... era intró ladă mare.- c. NEGRUZZI, I 10. El scoase din fundul unei lăzi Iiârbuite... o cute, o perie si o năframă, EMINESCU, N. 21. începură a scoate din lada babei valuri de pânză, CREANGĂ, P. 14. Să aducă fel de fel de cutii, de tronuri si de lăzi, ISPIRESCU, L. 349. Să-i pună chiar pe fundul lăzii. RETEGANUL, P. IV 26/6. Bate, Doamne, pe lelea, De ce sá pierdut cheia, Cá rămas lada'ncuiată Si ea umblă neschimbată, JARNIK-BÂRSEANU, D.. 424, cf. MÂNDRESCU, L. P. 30/10.# A trăi cu banii'n ladă: bine, fericit si în liniste, ZANNE, P. V 68. A nu avea ladă cu cineva = a trăi rău cu cineva, a nu fi în termeni buni. ib. III 203. L-a prins la ladă = cu mâ a 'n sac. PAMFILE, J. II. Lada la mine si cheia la tine = a fi la dispozi ia cuiva. ZANNE, P. III 202. Ladă de gunoiu sau gunoaie) : în care se adună gunoaÂ�iele dintró casă. Jos se zăreste lada de gunoaie. C. PETRESCU, C. V. 215. / (Bucov.) Lada orasului = casa primăriei. Contribu ii din lada orasului. SBIERA, F. 365. / Ladă de hingheri: în care hinÂ�gherii închid câinii prinsi. BOTEZ, B. 25, / (La moară) Postavă (în care curge făina). PAM-PILE, I. C. 186, cf. H. x 130, 413, 436, 506. / (La trăsură) Cutia de scânduri care stă la spatele trăÂ�surii. Boneta si celelalte sunt în lada dela trăsură. CONTEMPORANUL, II 245. / (La luntre) Câciu. DAMĂ�E T. 126, PAMFILE, I. C. 72. / (La teasc) Cos. ib. 222.// P. ext. Con inutul unei lăzi, O ladă de căr i, SĂINEANU, D. U. 3Â�.(Prin Transilv. si la Românii din Iugoslavia) Sicriu, cosciug, GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 360, CABA, SĂL. Copârseul (îi zic mai mult â�lada„) se face numai din scânduri late de brad. DENSUSIANU, T. H. 246. Pune sicriul (lada) in car.SEZ. I 53/21. 4Â�. (Prin Transilv. si Banat) Saltar, cutie (a mesei), chichi ă. Lada mesei = cutia mesei. LB. Lada căru ei = chichi a. Com. C. LACEA, 5Â�. (Mold.) Joc ărănesc. H. X 490. (Plur. si gen.-dat. sing. (neart.) lăzi, rar lade. / Diminutive: (cf. sârb. ladica) lădi ă s. f. (plur. -di e, prin Mold. -di i) = ladă mică; spec. saltar, cutie, chichi ă.; (la albinărit) cosni ă, uleu (BraÂ�sov). Com. ARON. Ladicze = cista, arca. ANON. CAR. Fura tingirile cu bucate... si le ascundeau în lădi a trăsurei. GHICA, s. 76. Să vadă de-s închise... lădi a, portofoliul. C. NEGRUZZl, II 209/19. PapaÂ�galul alb... de pe lădi a caterincei. C. PETRESCU, Î. II 122. Să-mi descuiu lădi ele. TEODORESCU, P. P. 193, cf. SEZ. III 237/17, 239/15, GOROVEI, C. 265; â�E(mai pu in întrebuin ate:) lădĂ� ă a. f. L' au întâlnit cele nouă fete Cu a lor lădu e 'n Spete. MARIAN, D. 280, Cf. TEODORESCU, P. P. 366b; IădicioĂ�ră s. f. Ladicsoare = cistula, arcula. ANON. CAR.; lădisoĂ�ră. s.f.=cutie (mică). HERZ.-GHER. ; lădĂ�ie s. f. = ladă, lădi a (Jina, în Transilv.) GR. S. VI 239; â�ElădioĂ�ră s. f. (pronun . -di-oa-?) = parte a luntrei. H. II 319; â�Elădâ Ă�ie (lădă ie LB.) si lâdă Ă�ică (plur. - uici) s. f. = Iadă mică (PAMFILE), casetă. O lădă ui... cu scriÂ�sori (Moldova), IORGA, S. D. XX. 139. Lădă ui de scândură, ECONOMIA, 211. O lădă uie de argint. SINCAI, HR. III 160/33. Pe velin a lădă uii era o mână de parale. SĂM. I 218. Să dea ostasilor (lui Trebellie) lădă uici de aur si de argint. SINCAI, HR. I 136/7. / Augmentativ: lădĂ�iu s. a. = ladă mare (LB. T. PAPAHAGI, M.); mobilă care serveste ziua ca bancă, iar noaptea ca pat (PĂÂ�CALĂ, M. R. 415) ; ladă, postavă (la moară DAME. T. 153). Nu trebue lăsate găinile să se culce pre mese, lădoaie. ECONOMIA, 107, cf. PAMFILE, I. c. 186. Scoate coastă din lădoiu. MÂNDRESCU, L. p. 156/17. Tu nespălatule, ce sezi pe lădoiu? SEZ. VII 90./ Nomen agentis: lădĂ�r(iu) = caÂ�sier comunal (Jina, în Transilv.). PASCA, GL.I â�EDin germ. Lade, direct (în sensul 4Â�) sau prin mijlocire ungurească (lĂ�da), poate si slavă (serbo-croat lad, pol. lad, rut. lado).

(sursa? – tavi) Ramura a magiei care se ocupa cu studiul unei persoane in functie de numele acestuia,folosind cifre si calcule.(subutantiv comun,feminin,pl-arimantii)

sursa?? tavi] LADĂ s.f. 1Â?. Cutie mare făcută din scânduri, în care se împachetează, se păstrează sau se transportă o-biecte. 2Â?. Mobilă de lemn în format de cutie mare, lunÂ?gărea ă, în care se păstrează haine, rufe, etc.; cf. lacră. LadĂ? = cista, arca. ANON. CAR., LEX. MARS. 101. Le-avem tot în ladă si le inem tot ascunse, LET, III 284/43. Cine vreodată norocul supt lacată si norocirea în ladă si-au încuiat? CANTEMIR, IST. 07. Încredin ăm la mâna dumÂ?nealor cinsti ilor negu ători a cinstităi Cumpănii Sibiului i la lada Cumpănii.., fl. 2.208 (a. 1751). IORGA, S. D. XII. 59. Pecetluite Iadele cu pecetea Domnească, MAGAZ. IST. I 127B. Să-i deschiză lada lui. BARAC, T. 75. Biblioteca tatălui meu... era intró ladă mare.- c. NEGRUZZI, I 10. El scoase din fundul unei lăzi Iiârbuite... o cute, o perie si o năframă, EMINESCU, N. 21. începură a scoate din lada babei valuri de pânză, CREANGĂ, P. 14. Să aducă fel de fel de cutii, de tronuri si de lăzi, ISPIRESCU, L. 349. Să-i pună chiar pe fundul lăzii. RETEGANUL, P. IV 26/6. Bate, Doamne, pe lelea, De ce sá pierdut cheia, Cá rămas lada'ncuiată Si ea umblă neschimbată, JARNIK-BÂRSEANU, D.. 424, cf. MÂNDRESCU, L. P. 30/10.# A trăi cu banii'n ladă: bine, fericit si în liniste, ZANNE, P. V 68. A nu avea ladă cu cineva = a trăi rău cu cineva, a nu fi în termeni buni. ib. III 203. L-a prins la ladă = cu mâ a 'n sac. PAMFILE, J. II. Lada la mine si cheia la tine = a fi la dispozi ia cuiva. ZANNE, P. III 202. Ladă de gunoiu sau gunoaie) : în care se adună gunoaÂ?iele dintró casă. Jos se zăreste lada de gunoaie. C. PETRESCU, C. V. 215. / (Bucov.) Lada orasului = casa primăriei. Contribu ii din lada orasului. SBIERA, F. 365. / Ladă de hingheri: în care hinÂ?gherii închid câinii prinsi. BOTEZ, B. 25, / (La moară) Postavă (în care curge făina). PAM-PILE, I. C. 186, cf. H. x 130, 413, 436, 506. / (La trăsură) Cutia de scânduri care stă la spatele trăÂ?surii. Boneta si celelalte sunt în lada dela trăsură. CONTEMPORANUL, II 245. / (La luntre) Câciu. DAMĂ?E T. 126, PAMFILE, I. C. 72. / (La teasc) Cos. ib. 222.// P. ext. Con inutul unei lăzi, O ladă de căr i, SĂINEANU, D. U. 3Â?.(Prin Transilv. si la Românii din Iugoslavia) Sicriu, cosciug, GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 360, CABA, SĂL. Copârseul (îi zic mai mult â?lada„) se face numai din scânduri late de brad. DENSUSIANU, T. H. 246. Pune sicriul (lada) in car.SEZ. I 53/21. 4Â?. (Prin Transilv. si Banat) Saltar, cutie (a mesei), chichi ă. Lada mesei = cutia mesei. LB. Lada căru ei = chichi a. Com. C. LACEA, 5Â?. (Mold.) Joc ărănesc. H. X 490. (Plur. si gen.-dat. sing. (neart.) lăzi, rar lade. / Diminutive: (cf. sârb. ladica) lădi ă s. f. (plur. -di e, prin Mold. -di i) = ladă mică; spec. saltar, cutie, chichi ă.; (la albinărit) cosni ă, uleu (BraÂ?sov). Com. ARON. Ladicze = cista, arca. ANON. CAR. Fura tingirile cu bucate... si le ascundeau în lădi a trăsurei. GHICA, s. 76. Să vadă de-s închise... lădi a, portofoliul. C. NEGRUZZl, II 209/19. PapaÂ?galul alb... de pe lădi a caterincei. C. PETRESCU, Î. II 122. Să-mi descuiu lădi ele. TEODORESCU, P. P. 193, cf. SEZ. III 237/17, 239/15, GOROVEI, C. 265; â?E(mai pu in întrebuin ate:) lădĂ? ă a. f. L' au întâlnit cele nouă fete Cu a lor lădu e 'n Spete. MARIAN, D. 280, Cf. TEODORESCU, P. P. 366b; IădicioĂ?ră s. f. Ladicsoare = cistula, arcula. ANON. CAR.; lădisoĂ?ră. s.f.=cutie (mică). HERZ.-GHER. ; lădĂ?ie s. f. = ladă, lădi a (Jina, în Transilv.) GR. S. VI 239; â?ElădioĂ?ră s. f. (pronun . -di-oa-?) = parte a luntrei. H. II 319; â?Elădâ Ă?ie (lădă ie LB.) si lâdă Ă?ică (plur. - uici) s. f. = Iadă mică (PAMFILE), casetă. O lădă ui... cu scriÂ?sori (Moldova), IORGA, S. D. XX. 139. Lădă ui de scândură, ECONOMIA, 211. O lădă uie de argint. SINCAI, HR. III 160/33. Pe velin a lădă uii era o mână de parale. SĂM. I 218. Să dea ostasilor (lui Trebellie) lădă uici de aur si de argint. SINCAI, HR. I 136/7. / Augmentativ: lădĂ?iu s. a. = ladă mare (LB. T. PAPAHAGI, M.); mobilă care serveste ziua ca bancă, iar noaptea ca pat (PĂÂ?CALĂ, M. R. 415) ; ladă, postavă (la moară DAME. T. 153). Nu trebue lăsate găinile să se culce pre mese, lădoaie. ECONOMIA, 107, cf. PAMFILE, I. c. 186. Scoate coastă din lădoiu. MÂNDRESCU, L. p. 156/17. Tu nespălatule, ce sezi pe lădoiu? SEZ. VII 90./ Nomen agentis: lădĂ?r(iu) = caÂ?sier comunal (Jina, în Transilv.). PASCA, GL.I â?EDin germ. Lade, direct (în sensul 4Â?) sau prin mijlocire ungurească (lĂ?da), poate si slavă (serbo-croat lad, pol. lad, rut. lado).

(sursa?) VLAHOFÍL, s. m., adj. m., pl. vlahofíli; f. sg. vlahofílă, pl. vlahofíle (Persoană) care aprobă, admiră, iubeşte tot ceea ce este al vlahilor, ce vine de la vlahi. – Vlah + suf. -fil; (< fr. vlachophile).

(sursa, diacritice?) SOITARIU, soitari, s.m. 1. Fiecare dintre cei patru mascarici ai domnilor (fanarioti) din tarile romanesti, care insoteau pe domn la parade, la petreceri etc. (din tc. soytari)

(sursa?) SOLILOCVIU s.n. v. soliloc.

(sursa? Rrm. = ??) PURÍU, -IE 1. adj. (Reg.; d.oameni) Cărunt. 2. adj. (Reg.; d. oameni) Bătrân. 3. s.m. (Arg.) Tată. – Rrm. puro.

sursa: de la baietzi haiducie inseamna adicatelea mers la produs. ciordeala, colectie, japca, etc