SUSÁI s.m. Gen de plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze sesile, cu flori galbene, a căror tulpină conţine un suc lăptos (Sonchus). – Din ucr. susaï.

SUSÁI s. v. grânar, hambar, pătul, tâlhărea.

SUSÁI s. (BOT.) 1. (Sonchus) (reg.) castravan, lăptucă, susăiţă, tâlhărea, iarba-iepurelui, pălă-midă-grasă. 2. susai-de-pădure v. susai-pădureţ; susai-pădureţ (Lactuca muralis) = susai-de-pădure, (reg.) crestăţea, tâlhărea, susai-sălbatic.

susái s. m.

SUSÁI m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cărnoasă, şi cu frunze lungi, adânc crestate, înfăşurate la baza lor în jurul tulpinii, care conţine un suc lăptos. /Orig. nec.

şuşái, şuşaíuri, s.f. (reg.) nisip de pe malul râului.