TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s.f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roşietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.

TÂLHĂREÁ s. v. crestăţea, salata-iepurelui, susai, susai-de-pădure, susai-pădureţ.

TÂLHĂREÁ s. (BOT.) 1. (Lactuca sagittata) (reg.) crestăţea, susai. 2. (Mycelis muralis) (reg.) crestanie, crestăţea, făgeţea, floarea-hoţului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, salată-câinoasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureţ, susai-sălbatic.

tâlhăreá s. f., art. tâlhăreáua, g.-d. art. tâlhărélei; pl. tâlhăréle