TÂMPÍT, -Ă, tâmpiţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, ameţit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi.

TÂMPÍT adj., s. 1. adj., s. v. idiot. 2. adj. v. stupid. 3. adj. îndobitocit, prostit. (Om ~ de viaţa pe care o duce.) 4. adj. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, zăpăcit, (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Tran-silv.) tehui. (S-a sculat ~.)

TÂMPÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival v. TÂMP. /v. a tâmpi

tampit, idiot, cretin, nebun