STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de raţiune, de conţinut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedeşte, trădează lipsă de inteligenţă. – Din fr. stupide, lat. stupidus.

STUPÍD adj., s., adv. 1. adj. v. absurd. 2. adj., s. v. prost. 3. adj. v. prostesc. 4. adj. idiot, tâmpit. (O glumă ~.) 5. adv. v. prosteşte.

stupíd adj. m., pl. stupízi; f. sg. stupídă, pl. stupíde

STUPÍ//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de logică; fără rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte ~dă. 2) şi substantival (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă lipsă de inteligenţă; neghiob; tâmp; nerod; netot; nătărău; prost; tont; năuc. /<fr. stupide, lat. stupidus

STUPÍD, -Ă adj. 1. (Adesea adv.) Lipsit de sens, de raţiune; absurd. 2. (Despre oameni) Idiot, prost, mărginit, tâmpit. [Cf. fr. stupide, lat. stupidus].