TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, p. gener. fiinţă) care este, ca vârstă, între copilărie şi maturitate, care nu este încă matură. ♢ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparţine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puţină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

Tânăr ≠ bătrân, vârstnic

TÂNĂR s. v. ginere, mire.

TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fer-cheş.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

tânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínere

TÂNĂR ~ă (tíneri, tínere) 1) şi substantival (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generaţie. 2) Care există de puţin timp; aflat la începutul existenţei sau dezvoltării. Livadă ~ă. Cal ~. ♢ De ~ a) din tinereţe; b) de timpuriu. Tineri căsătoriţi (sau însurăţei) soţi uniţi de curând prin căsătorie. 3) fig. Care este la început de cale (într-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener