TÂNJÁLĂ, tânjeli, s.f. Un fel de proţap care se foloseşte pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală sau pentru a transporta greutăţi mari. ♢ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracţiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.

TÂNJÁLĂ s. v. iapă, oişte, proţap.

TÂNJÁLĂ s. (TEHN.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (~ la car.)

tânjálă s. f., g.-d. art. tânjélii; pl. tânjéli

TÂNJ//ÁLĂ ~éli f. Proţap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a înjuga două perechi de boi. ♢ A se lăsa pe ~ a) a trage (cu greu şi) foarte încet; b) a lucra încet, cu lene, fără tragere de inimă. [G.-D. tânjelii] /<sl. tenžalo