TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult şi cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.

TĂIFĂSUÍ vb. a flecări, (pop. şi fam.) a sfătui. (Au ~ ore în şir.)

tăifăsuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tăifăsuiáscă

A TĂIFĂSU//Í ~iésc intranz. A vorbi mult şi pe îndelete (despre lucruri mărunte); a sta la taifas; a pălăvrăgi; a sporovăi. /taifas + suf. ~ui