TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluşi, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-şi da explicaţii, a se lămuri; a se sfătui, a se înţelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.

TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s.m. şi f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s.m. şi f.] – Din sl. tlumaci.

TÂLMÁCI, -CE s.m. şi f. v. tălmaci.

TĂLMÁCI s. v. translator.

TĂLMĂCÍ vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.

tălmáci s. m., pl. tălmáci

tălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tălmăceáscă

TĂLMÁCI ~ m. înv. 1) Persoană care îndeplinea oficial funcţia de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret. 2) Persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret. /<sl. tlumaţi

A TĂLMĂC//Í ~ésc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecţii, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe faţă; a exterioroza. /<sl. tlumaţiti

A SE TĂLMĂC//Í mă ~ésc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înţelegere (unul cu altul). /<sl. tlumaţiti