TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în faţa justiţiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanţe judecătoreşti. ♢ (În expr.) A traduce în viaţă = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.

TRADÚCE vb. v. exprima, înfăţişa, manifesta, reda, reprezenta.

TRADÚCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)

tradúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tradúserăm; part. tradús

A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenţei de sens şi de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepţionate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele iniţiale); a transpune. ♢ ~ în viaţă a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în faţa justiţiei a aduce (pe cineva) în faţa instanţelor judecătoreşti; a deferi justiţiei. /<lat. traducere, fr. traduire