TĂRTĂCÚŢĂ, tărtăcuţe, s.f. 1. Plantă târâtoare sau agăţătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguieţe, roşii şi cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeţ) Cap. ♦ Fiinţă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uţă.

TĂRTĂCÚŢĂ s. v. cap.

TĂRTĂCÚŢĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubeţea, tărtănică, tătarcă. 2. v. tâlv.

tărtăcúţă s. f., g.-d. art. tărtăcúţei; pl. tărtăcúţe

TĂRTĂCÚŢ//Ă ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uţă