TĂTĂÍŞĂ¹, tătăişe, s.f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliţă. – Et. nec.

TĂTĂÍŞĂ² s.f. v. tătăiş.

TĂTĂÍŞĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumi-triţă, lele, leliţă, margaretă, mătuşă, tanti, tufănică, turtă, ţaţă.

TĂTĂÍŞĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.

tătăíşă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăíşei; pl. tătăíşe

TĂTĂÍŞ//Ă ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase şi flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.