TANGENŢIÁL, -Ă, tangenţiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. tangentiel.

TANGENŢIÁL adv. v. razant.

tangenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. tangenţiáli; f. sg. tangenţiálă, pl. tangenţiále

TANGENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tangente; de tangentă. 2) şi adverbial fig. Care se produce absolut întâmplător, fără o pregătire prealabilă specială; în treacăt. [Sil. -ţi-al] /<fr. tangentiel