TASTIÉRĂ, tastiere, s.f. 1. Mecanism care declanşează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuţă specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părţii superioare a cutiei de rezonanţă. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera.

TASTIÉRĂ s. (MUZ.) (pop.) limbă. (~ unor instru-mente muzicale cu coarde.)

tastiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. tastiérei; pl. tastiére

TASTIÉR//Ă ~e f. 1) Plăcuţă de lemn fixată vertical sub strunele unui instrument muzical cu coarde. 2) Mecanism care face să sune un instrument cu claviatură (orgă, pian). /<it. tastiera