TEMÁTIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinenţă, şi care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.).

TEMÁTIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care ţine de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinenţă, şi care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S.f. Totalitatea temelor sau tema esenţială a unei lucrări literare, artistice, ştiinţifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

temátic adj. m., pl. temátici; f. sg. temátică, pl. temátice

TEMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de o temă; propriu unei teme. ♢ Plan ~ plan în care se fixează toate temele de lucru într-un anumit domeniu. /<fr. thématique, germ. Thematik