TÉMPLU, temple, s.n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple.

TÉMPLU s. (BIS.) sinagogă, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.)

témplu s. n., art. témplul; pl. témple

TÉMPL//U ~e n. 1) Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. 2) Biserică monumentală. 3) fig. Loc sau edificiu unde are loc o acţiune comparabilă cu oficierea cultului religios. ~ al culturii. [Sil. tem-plu] /<fr. temple, lat. templum