TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire.

TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan.

teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-)

TERITÓRI//U ~i n. Întindere de pământ cu limitele precis stabilite (aparţinând unei entităţi geografice, unui stat sau unei unităţi administrative). /<lat. territorium, fr. territoire