TOALÉTĂ, toalete, s.f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ♢ Loc. adj. De toaletă = care serveşte la îngrijirea şi la curăţarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă şi mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se ţin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette.

TOALÉTĂ s. v. chiuvetă, lavabou, lavoar.

TOALÉTĂ s. v. closet.

toalétă s. f. (sil. to-a-), pl. toaléte

TOALÉT//Ă ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spălat, pieptănat, îmbrăcat). A-şi face ~a. ♢ De ~ care serveşte la îngrijirea corpului. 3) Mobilă cu oglindă şi dulăpioare în care se ţin obiecte pentru îngrijirea părului şi a feţei. 4) Încăpere pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A(-şi) face toaleta. [Pron. to-a-. / < fr. toiletter].