TOÁMNĂ, toamne, s.f. Anotimp care urmează după vară şi precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie şi 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitaţii şi veştejirea vegetaţiei. ♢ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ♢ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.

Toamnă ≠ primăvară

toámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne

TOÁMNA adv. În timpul toamnei; pe timp de toamnă. ♢ ~ se numără bobocii rezultatele se vor vedea la sfârşit. /<lat. autumnus

TOÁMN//Ă ~e f. Anotimp al anului care urmează după vară şi cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. ♢ ~ târzie sfârşit de toamnă. La ~ a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă ~ toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus