TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce“.

TOÁRCE vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.

TOÁRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lâna.)

toárce vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. toárcă; part. tors

A TOÁRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-şi ~ pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforăit uşor şi prelung asemănător cu sfârâitul fusului. /<lat. torquere