TORS¹ s.n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici când torc. – V. toarce.

TORS², torsuri, s.n. Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, fără membre (şi fără cap). ♦ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. – Din fr. torse, it. torso.

TORS³, TOÁRSĂ, torşi, toarse, adj. (Despre materii textile) Care a fost transformat în fire; răsucit. – V. toarce.

TORS adj. v. filat.

TORS s. v. filare.

TORS s. trunchi. (Sculptura reprezintă un ~ de bărbat.)

tors (acţiunea) s. n.

tors (sculptură) s. n., pl. tórsuri

TORS ~uri n. 1) Parte superioară a corpului, exceptând capul şi membrele; trunchi; trup; corp. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. torse, it. torso