TRADÚCERE, traduceri, s.f. Acţiunea de a traduce şi rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducţie. ♦ Interpretare. – V. traduce.

TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reuşită din engleză.)

tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri

TRADÚCER//E ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce