TRAGEDÍE, tragedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate în conflict violent, cu deznodământ nefericit. 2. Fig. Întâmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. – Din fr. tragédie, lat. tragoedia.

TRAGEDÍE s. (LIT.) (înv.) tragodie. (~ în 5 acte.)

tragedíe s. f., art. tragedía, g.-d. art. tragedíei; pl. tragedíi, art. tragedíile

TRAGEDÍ//E ~i f. 1) Operă dramatică având conflicte acute şi un deznodământ (de obicei) fatal. 2) fig. Eveniment cu urmări catastrofale; nenorocire mare. [G.-D. tragediei] /<lat. tragoedia, fr. tragédie