TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Gram.) (Verb) a cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. Adj. Care are însuşirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus.

Tranzitiv ≠ intranzitiv

tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tranzitívă, pl. tranzitíve

TRANZITÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care admite un complement direct; cu acţiune care trece în mod direct asupra obiectului. /<fr. transitif, lat. transitivus

TRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. ♢ (Log.; mat.) Relaţie tranzitivă = relaţie între elementele unei mulţimi, care, atunci când se verifică pentru primul şi al doilea, în consecinţă pentru al doilea şi un al treilea element, se verifică şi pentru primul şi al treilea. [Cf. fr. transitif, lat. transitivus].