TRECÚT¹ s.n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. ♢ Loc. adj. şi adv. Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. ♢ Loc. adv. În trecut = altădată, odinioară. ♢ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situaţii sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să ştie de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acţiune săvârşită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referinţă. – V. trece.

TRECÚT², -Ă, trecuţi, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unităţi de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Îmbătrânit sau bătrân. ♦ (Despre plante) Ofilit, veştejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – V. trece.

Trecut ≠ viitor

TRECÚT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

TRECÚT adj., s. 1. adj. v. ofilit. 2. adj. v. fanat. 3. adj. apus, dispărut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. v. vechi. 5. adj. v. bătrân. 6. v. anterior. 7. s., adj. (GRAM.) perfect. (Verb la timpul ~.)

trecút s. n.

TRECÚT¹ n. 1) Timp scurs până în momentul de faţă. ♢ A-şi aminti ~ul a-şi aminti de timpul de altă dată, de întâmplările din alte timpuri. Din ~ de altă dată; de odinioară. În ~ pe vremuri; altă dată. 2) fig. Stare de lucruri de până acum. ♢ A o rupe cu ~ul a pune capăt unei situaţii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprimă o acţiune săvârşită înainte de momentul vorbirii. /v. a trece

TRECÚ//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A TRECE şi A SE TRECE. 2) (despre perioade de timp) Care s-a scurs. Vara ~tă. 3) (despre concepţii, idei etc.) Care nu mai este actual; învechit; demodat; perimat. /v. a trece