TREZÍE, trezii, s.f. 1. Stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. Stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie.

Trezie ≠ beţie, somn, vis

TREZÍE s. 1. nesomn, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. v. veghe.

trezíe s. f., art. trezía, g.-d. art. trezíei; pl. trezíi, art. trezíile

TREZÍE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; veghe. ♢ În ~ aievea. 2) Stare de om treaz. 3) fig. Stare de om cu mintea trează; stare de om lucid. [G.-D. treziei] /treaz + suf. ~ie