VÉGHE, (rar) veghi, s.f. 1. Stare a celui care nu doarme; trezie. ♦ Priveghi (la un mort). 2. Ocrotire, pază, strajă. 3. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune. – Din veghea (derivat regresiv).

Veghe ≠ somn

VÉGHE s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

VÉGHE s. 1. v. nesomn. 2. priveghere, trezie, (înv. şi reg.) priveghi, (reg.) privegheală. (În timpul ~ii ...) 3. v. pază. 4. gardă, pază, strajă, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 5. v. santinelă.

véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; pl. veghi

VÉGHE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; pază; gardă. ♢ A sta de ~ a păzi. [Art. veghea; G.-D. veghii] /v. a veghea