DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, concepţii etc.) A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A reuşi să nu-şi dea pe faţă sentimentele, gândurile etc. a se reţine, a se stăpâni. 2. Tranz. şi intranz. A întrece (cu mult) prin înălţime lucrurile sau fiinţele înconjurătoare, a se înălţa deasupra tuturor. 3. Intranz. şi tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o competiţie sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.

DOMINÁ vb. 1. v. stăpâni. 2. v. controla. 3. v. sub-juga. 4. v. învinge. 5. a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 6. v. absorbi. 7. v. pre-domina.

dominá vb., ind. prez. 1 sg. domín, 3 sg. şi pl. domínă

A SE DOMINÁ mă domín intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla. /<fr. dominer, lat. dominari

A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei, concepţii) A ţine în supremaţia sau în dominanţa sa. 2) (lucruri, împrejurimi) A depăşi în mod considerabil prin înălţime. 3) (emoţii, reacţii, pasiuni) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi: a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A întrece prin superioritate într-o competiţie sportivă. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-o poziţie de superioritate (prin volum, forţă, intensitate, valoare) faţă de cea ce este în jur. /<fr. dominer, lat. dominari

DOMINÁ vb. I. 1. tr. A ţine sub influenţa sa; a stăpâni în mod absolut. ♦ refl. A se stăpâni, a se reţine. 2. tr. (Fig.) A fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. 3. intr. A se impune, a predomina. [P.i. dómin şi -nez. / < fr. dominer, it. lat. dominari].