TROPÍSM, tropisme, s.n. Tendinţă de acomodare şi de orientare a unui organism vegetal fixat de pământ, într-o anumită direcţie, sub influenţa unei excitaţii exterioare ca lumina, căldura, gravitaţia, umiditatea etc. – Din fr. tropisme.

tropísm s. n., pl. tropísme

TROPÍSM ~e n. bot. Proprietate a plantelor de a creşte într-un anumit fel în funcţie de acţiunea unor factori exteriori (lumină, căldură etc.). /<fr. tropisme

TROPÍSM s.n. Tendinţă de orientare, de creştere a organismelor vii, determinată de direcţia din care acţionează asupra lor anumiţi factori fizico-chimici ca lumina, căldura etc.; tropie. ♦ Proprietate a anumitor substanţe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe ale acestora; taxie. [< fr. tropisme, cf. gr. tropos – răsucire].