TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

TRUNCHIÁ vb. v. reteza.

trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. şi pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. trunchiéze; ger. trunchíind (sil. -chi-ind); part. trunchiát

A TRUNCHI//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, fiinţe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, ştirbind simţitor conţinutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi