RETEZÁ, retéz, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal şi complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei fiinţe. ♢ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretenţiile; a pune brusc capăt discuţiei. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o“, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezişul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

RETEZÁ vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rătunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)

RETEZÁ vb. v. curma, întrerupe, opri, scurta, tăia, tunde.

retezá vb., ind. prez. 1 sg. retéz, 3 sg. şi pl. reteáză

A RETEZÁ retéz tranz. 1) A tăia transversal, făcând mai scurt. ~ părul. ♢ A o ~ a merge de-a curmezişul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A tăia, desprinzând stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A întrerupe brusc; a curma. ♢ A i-o ~ cuiva a pune pe cineva la punct; a-i tăia cuiva vorba. /Orig. nec.